Vizita la pensiunea “Sus in sat”, Garana

Am profitat de ultimele zile de vreme caldă și soare ale acestei toamne și am ieşit în weekend la munte. O zonă unde să pot ieși cu bicicleta la plimbare, pe asfalt, preferabil pe un drum nu foarte circulat.

După câteva ore de căutări, am decis; pensiunea Sus în sat din Gărâna. Nu am fost până acum în zona, dar știam că e liniște și pace.

Localizare

Localitatea Gârâna (Wolfsberg, denumirea în germană) este situată pe șoseaua care leagă Reșița de Slatina-Timiș, la 23 de kilometri de Slatina-Timiș. Dacă plecați din Timișoara vă recomand varianta dinspre Slatina-Timiș spre Gârână, drumul e mai scurt, mai lat și mai bun decât dinspre Reșița. Acest tronson (Slatina-Timiș – Reșița) a primit recent denumirea de Trans-Semenic. Din ce mi-au povestit localnicii, este finalizat de curând, înainte pe-aici fiind un drum cu pietriș și pământ. Acum, pot să vă zic că asfaltul e “ca-n palmă” și drumul e lat, cu locuri de refugiu și cu parapeți pe toată lungimea. Peisajele sunt faine, vă recomand să faceţi o plimbare cu bicicleta, merită toți banii.
Pensiunea Sus în sat este localizată în Garana, așa cum spune numele, chiar sus în sat. Din păcate asfaltul se termină înainte cu câteva sute de metri de pensiune, dar se poate ajunge cu orice mașină până în curtea pensiunii.

Cazare

Pensiunea este clasificată cu 3 margarete, pe care aș putea spune că le merită din plin. Condițiile de cazare sunt bune; știu, acest cuvânt “bune” este relativ de la individ la individ. Pentru mine un criteriu important este curățenia în baie, în cameră și mirosul din cameră. Urăsc mirosul acela greu din unele camere, aici n-a fost cazul de așa ceva, mirosea plăcut, a lemn de brad.

Restaurantul

La parterul pensiunii este restaurantul unde se servește micul dejun, care în restul zilei funcționează în regim de restaurant cu circuit deschis. Meniul este restrâns, dar mâncarea este bună și proaspătă. Prețurile sunt medii spre mici, supele și ciorbele sunt 9 – 10 lei și felurile principale (mai puțin păstrăvul care este la 100 gr.) sunt cam 12 – 14 lei. La cină, am servit supă de pui cu tăiței de casă la felul întâi, păstrăv la grătar cu mămăligă și mujdei la felul principal și clătite cu mere caramelizate la desert, toate acestea însoțite de vin fiert cu portocale. Nu sunt un cunoscător fidel al supelor, deci nu pot să confirm că tăițeii erau de casă sau nu, dar supa a fost gustoasă. Păstrăvul bine gătit, nu era crud și nici ars. Un mare plus pentru faptul că în meniu era trecută greutatea aproximativă a peștelui. Vinul fiert a fost divin, cel mai bun vin fiert pe care l-am băut.

Micul dejun este consistent și diversificat, majoritatea preparatelor sunt făcute “în casă”.

Imprejurimi

Satul Gârâna are o populație scăzută, localnicii spuneau că mai sunt doar câteva familii care locuiesc acolo, majoritatea caselor fiind cumpărate de locuitori din Timișoara și Reșița, după ce primii proprietari ai caselor au plecat în Germania. În sat este amenajată o casă, cu scopul de “muzeul satului”, pe care recomand să o vizitați. S-a încercat refacerea la scara 1:1 a tuturor tradițiilor și a organizării din gospodăriile tipice zonei.

Anul trecut în Gârână a fost finalizată o partie de schi de aproximativ 600 de metri dotată cu tunuri de zăpadă artificială și instalații de transport pe cablu. Nu am ajuns să o văd, deci nu pot să dau prea multe detalii despre asta. Partie de schi există de asemenea la Valiug și în stațiunea Semenic, ambele sunt aproape de Gârână.

Mai jos, sunt câteva instantanee cu împrejurimile şi muzeul satului.