Datele acestei aventuri sunt urmatoarele: o pensiune din Bucuresti, o saptamana de curs si un proprietar de pensiune. Saptamana trecuta am fost in delegatie la Bucuresti pentru a participa la un curs. Cazarea, la o pensiune din Baneasa. Pana aici nimic anormal.

Prima noapte de cazare, caloriferele bocna, aparatul de aer conditionat dadea caldura dar in 10 minute dupa ce il opream, ma simteam ca in iglu. Au fost 18 grade (in cel mai bun caz) in camera peste noapte. Dupa prima noapte de cazare, m-am trezit racit praf si pulbere, ragusit si cu amigdalele cat o portocala. Asadar am coborat la micul dejun, hotarat sa cer putina caldura de calorifer.

Eu: Buna dimineata, se poate va rog frumos sa dati putin drumul la caldura la noapte, am racit putin noaptea asta.
El: Buna. Paaaaiii… ce vreti, sa incalzesc toata casa pentru… camera dumneavoastra?
Eu: (facand pe nestiutorul) Nu se poate sa opriti restul caloriferelor ?
El: Nu prea. Daaaarrr… sa stiti ca aveti niste pături in dulap, puteti sa va acoperiti ȘI cu ele. (pe langa plapuma pe care o aveam)

Solutia a fost foarte simpla si la indemana oricui. Pe principiul “n-ai caldura, cumpara”. Trebuie sa recunosc ca in ultima noapte de cazare am avut caldura in camera, de la calorifer. Cred ca era riscant sa fi inghetat caloriferele, afara erau 8 grade dimineata.

Astazi sunt doua saptamani de cand am ajuns in Bucuresti si inca siropul de tuse mi-e prieten.