De multe ori mi s-a întâmplat să fiu claxonat sau înjurat pentru că circul cu cursiera pe șosea și nu pe troutar, pe pistele special amenajate. Într-adevăr probabil că din punct de vedere al unui șofer care niciodată nu a mers mai mult de 100 de metri pe o bicicletă, este foarte ciudat și nu e de înțeles de ce te-ai înghesui printre mașini.

Explicația e foarte simplă și aș putea face o paralelă cu o situație pe care sunt convins că fiecare șofer a întâlnit-o cel puțin o data în viață. Știți străzile alea cu dale, cu piatră cubică? Bun, este confortabil să circuli cu mașina pe ele sau îți clănțăne dinții și ai impresia că se desfac toate șuruburile? Mie nu-mi place și merg destul de încet pe străzile astea, mă scutură, plasticele zdrăngăne, etc. Cam asta e senzația pe care o am pe trotuarele pavate cu dale de beton (ex. bld. Rebreanu) în Timișoara.

Totuși există ceva și mai rău: mașina are telescoape, arcuri… cursiera nu are așa ceva, totul e rigid. Mașina are aproximativ 2.2 atmosfere în roți, cursiera are cel puțin 8 atmosfere.

Deci credeți-ne pe cuvânt, este groaznic să circuli cu o cursiera pe trotuarele pline de gropi sau pavate cu dale, ca să nu mai zic că trebuie să ferim și pietonii care aleargă ca găinile cu capul tăiat, în toate părțile.