În Timișoara în ultima perioadă sunt foarte multe șantiere. Artere principale sunt închise complet sau parțial, se circulă haotic și câteva semafoare sunt oprite sau funcționează pe galben intermitent. În fiecare an, în afara nebuniei din apropierea sărbătorilor, deschiderea anului universitar și a anului școlar generează un dezastru complet în traficul din Timișoara.

Nu se respectă culoarea roșie a semaforului, culoarea galbenă este un fel de verde pentru nesimțiți și trecerile de pietoni se aseamănă din ce în ce mai mult cu ruleta rusească, în care totul depinde de noroc dacă ești pasager pe capotă sau scapi. Mijloacele de transport în comun sunt blocate, am văzut nenumărate cazuri în care nu s-a acordat prioritate autobuzelor sau troleibuzelor la ieșirea din stație.

Cireașa de pe tort din punctul meu de vedere sunt intersecțiile, uneori complet blocate de bizoni. Nimic nu e mai plăcut pe lumea asta ca atunci când semaforul se face verde, tu ești primul la “start” și în fața ta, pe cealaltă parte a intersecției mașinile stau ca și parcate, nemișcate. Aaa… nu e asta totul, mai frumos e când boul bizonul din spatele tău te claxonează să înaintezi, de parcă cel care a trasat liniile alea încrucișate pe mijlocul străzii, cu vopsea galbenă, a făcut-o pentru că de fapt a rămas fără asfalt negru.

Citisem pe internet recent despre o declarație a unui domn (nu-mi aduc aminte acum numele) care spunea că o țară bogată nu este aceea în care toate familiile au cel puțin 2 mașini, e aceea în care toate familiile circulă cu mijloace de transport în comun sau cu bicicleta.